Coșmar

Gândurile zboară. Vin și se duc. Zburdă singure. O pui să îți povestească și ea ezită. Nu vrea să îți schimbi părerea. Și totuși... Simte că se sufocă. Ar vrea să fugă, dar ar vrea și să se simtă iubită. Nici nu știe el cât de mult are ea nevoie să îi fie alături. Îi strânge mâna cu blândețe și ea începe să-i povestească printre sughițuri.

Era o zi mohorâtă. Se ducea la el pentru că îi era frică. El știuse cum să se facă înțeles și acum avea control asupra ei. Intră în acea casă nefastă si un sentiment de teroare parcă îi inundă corpul. Ceea ce avea să urmeze...

Cu un semn agresiv o îndeamnă să se așeze lângă el. Cu pași nesiguri se îndreaptă spre ceea ce va rămâne un loc recurent al coșmarurilor ei. De cum se așează, îi simte mâna plimbându-se pe spatele ei. Încearcă să-i spună că nu vrea, dar, in schimb, primește o palmă. O trage aproape de el și își strecoară mâinile printre pletele ei cafenii. În timp ce el îşi adânceşte dinţii în gâtul ei firav, simte o mică înţepătură, pe lângă durerea provocată de gestul sălbatic. Vrea să întrebe ce a făcut, dar uşor, uşor începe să se simtă ameţită, iar vorbele i se înneacă în gât. După câteva minute devine prizoniera propriului ei trup.

Simte tot, dar nu poate face nimic, nici măcar să plângă. Îi simte degetele, alunecând dibaci printre hainele ei. Cu mişcări rapide de hoţ le îndepărtează. Se zbate în trupul ei, dar la exterior nu schiţează nici măcar un gest. O cuprinde disperarea, dar nu poate face nimic, decât să aştepte. Mâinile lui se plimbă cu mici ezitări pe pielea ei . Îi simte răsuflarea aproape, dar nu poate deschide ochii. Tremură, dar nu se observă. Există şi totuşi nu există. Simte ceva ascuţit trecând de bariera pielii lăsând sângele să curgă şiroaie. Durerea, ce i s-a risipit în tot trupul, este de nesuportat, o seacă, o îndeamnă la leşin, însă deja este aproape adormită, doar că simte, simte tot. De ce? Îi ghiceşte gândurile, fiecare mişcare îndreptându-se exact acolo unde intuia ea. Îi simte din nou respiraţia pe faţă, un amestesc inexplicabil de alcool, ţigări, parfum. I se face greaţă, dar cu ce rost? Mâinile puternice deodată cad fără vlagă. Îl aude murmurând înjurături, dar revine, nu o lasă. Îl simte din nou explorându-i corpul. Îi ştampilează trupul cu mici sărutări. Dacă ar putea, ar plânge cu foc. Îl simte cum îşi reia căutările şi ghiceşte cea din urmă mişcare. Îngheaţă pe interior, mintea îi tremură. Totuşi, ceva s-a schimbat. Îl simte ameţit, pierzându-şi din forţă. Mâinile lui nu mai au puterea de a provoca nici măcar nişte vânătăi. Îl simte ezitând pe lângă trupul ei, dar în acelaşi timp parcă adulmecând prada. Profitând de răgazul ivit, se gândeşte la ceea ce s-a întâmplat înainte de asta. Însă nimic. Totul e negru în mintea ei, negrul este ultimul lucru pe care şi-l aminteşte în legătură cu camera aceasta. Treptat se întreabă cine e el. Are senzaţia că ştie, dar în acelaşi timp că nu îşi poate aminti. Toate plutesc în jurul ei, dar nu poate face nimic sa le oprească. Îl simte îndepărtându-se şi după câteva secunde îl aude înjurând,din nou. Ar vrea să vadă, să se mişte, să facă ceva, dar îi este imposibil. Aude nişte ţipete fine ale unor pahare sparte şi pe el bolborosind un „degeaba te-ai crezut deşteaptă”. Ceea ce a urmat nu îşi poate explica în cuvinte. A târât-o până în baie şi a ascultat cu stupoare cum apa se adună în cadă. Nu a avut timp să reflecteze asupra celor ce va urma, doar s-a trezit fără aer înconjurată de apă. Acum putea deschide ochii, dar înţepăturile şi usturimea provocate de apă o panicau şi mai mult. Ca şi cum s-ar fi jucat cu puterea ei de a rămâne conştientă, a ridicat-o puţin din apă. Poate doar pentru a-i împânzi urechile cu râsul lui demonic, nu din milă, nu era capabil de un sentiment aşa nobil. A repetat de câteva ori mişcarea, până s-a convins că a înghiţit destulă apă. Într-un final a izbito puternic de peretele rece al băii. Simţea cum îi vâjâie capul, cum trupul îi este încă mort, cum sângele îi curge firişoare, firişoare pe faţă. Era mulţumită că putea să respire, deşi plămânii respingeau aerul cu îndârjire, provocându-i dureri. Nu a avut prea mult timp pentru a-şi reveni. Când a deschis ochii, s-a lovit de privirea lui rece şi însetată de durere. Şi-a înfipt degetele în părul ei şi a târât-o înapoi în dormitor. Părea că dorea să aibe cât mai mult spaţiu, ceea ce mica baie nu îi putea oferi. Probabil ar fi fost în stare să ia cada cu totul, doar pentru a avea satisfacţia de mai devreme. Simţurile ei erau încă amorţite, dar nu în totalitate. Privirea îi tremura, iar teama din ochii ei părea să îi dea curaj lui. S-a repezit asupra ei, la fel cum s-ar repezi asupra unui animal sălbatic. Nu o lovea la faţă, pentru că nu îi plăceau vânătăile de pe faţa unei fete, ci doar îşi afunda pumnul în pântecele ei. După câteva lovituri s-a oprit. O privea curios, vroia să ştie dacă mai trăieşte şi, contrar aşteptărilor sale, se înverşuna să trăiască. Gemea uşor şi observa enervat cum incepea să îşi ghemuiască trupul. Venele îi pulsau şi înghiţea în sec, gândindu-se cum planul lui eşuase. A ridicat-o în silă, i-a aranjat hainele la loc şi i-a mai tras câteva palme. Nimic. Doar ochii mari şi plini de lacrimi îl priveau cu reproş, cu frică, nici el nu ştia. Ia mai tras o ultimă palmă şi a izbit-o de cioburile uitate pe jos. Mâinile ei micuţe s-au înfipt de-a dreptul în cioburi. A scheunat, eliberând o durere de nedescris. De fapt, ţipa pentru toate. Ca să o calmeze a început din nou să îi lovească pântecele. Simţea cum toată nemulţumirea i se mută în pumni şi se eliberează. S-a oprit din nou. A ridicat-o iar, i-a scos cioburile din mâini şi a apucat-o strâns de mână. A tras-o până la uşă. S-a uitat in ochii ei pierduți și a forțat-o să îl privească, ca și cum știa că va fi prezent în coșmarurile ei multă vreme.

Deschide ochii. Tu ești lângă ea? Se întreabă prin întuneric dacă tu ești personajul pozitiv sau negativ. Întinde mâna spre tine și începe să tremure. Te trezești. O întrebi ce s-a întâmplat, ce a mai visat, iar ea îți răspunde că acel coșmar nu îi dă pace. A luat-o de la capăt. Îți povestește. O strângi cu toată dragostea ta, șoptindu-i cât de mult o iubești. Tu..tu o înțelegi, o accepți așa cum este, dar îți e greu pentru că te doare când și pe ea o doare. O săruți tandru și, încet, ea adoarme, strângându-ți mâna.