Secretele, dacă sunt bine păzite, pot fi extrem de ademenitoare. Dacă știi să jonglezi, poți să-ți păstrezi bruma de intimitate. Cânți precum un canar tocmai ca să încânți auditoriul. Această distracție, adică acest mod de a-ți păstra intimitatea nealterată, hrănește bestia eternă cunoscută ca mulțumire de sine. Poți să fi și o carte deschisă, însă, azi, toți îți cer rezumatul. Poate de aceea secretele nu mai deranjează ochiul atent. Cu toții se grăbesc, n-au nevoie de detalii, ci doar să ajungă la destinație mai repede. Ce dacă ai secrete? Nu le văd. Ego-ul tău se frustrează, disperă, vrea să fie alimentat. Secretele asta fac: întărâtă receptorul pentru ca emițătorul să se simtă superior. Așa joci pe degete un secret, îl spui, dacă vrei, sau îl ascunzi și mai bine pentru a părea de neatins.
Mulțumirea de sine nu mai provine din lucrurile bune, ci din cele diavolești. Îți place să fi rău, să ascunzi și să pari impunător. Îți place să intimidezi, să te ascunzi și să te minți că ai o viață bună. Îți este greu să recunoști, faptul că nu ești mulțumit de ceea ce ai ajuns.
1 soapte:
Cat adevar in ceea ce ai scris... e tare ciudat cum oamenii ajung sa fie nemultumiti chiar si de ei insisi.
Trimiteţi un comentariu