Ne lăsăm cuprinși de acele dorințe refulate în subconștient. Nu realizăm că încercăm să le conturăm în viața de zi cu zi. Nu realizăm nici faptul că tânjim să le atingem. Alergăm după iluzii, după ceva facil. Desigur, ne încântă comercialul, spiritul de turmă. Ne place să ne clătim ochii, să îi spălăm în mizerie. Uităm că ar trebui să ni se facă scârbă și, așa, începe să ne placă ceea ce este josnic. Nu ne amintim (sau refuzăm) că ar trebui să avem limita bunului simț. Ne place să ne plimbăm pe centura vieții și să pescuim ceea ce alții aruncă. Nu mai știm să apreciem ceva pur, sincer, onest. Ne place ceea ce este obscen, dezgolit și evident. Ne atrage tot ceea ce este pornografic, servit pe tavă și dezbrăcat de ambalaj. Atingem, fie și doar vizual, ceea ce ar trebui să fie scârbos. Ne place să înșelăm, să ne jucăm cu acele sentimente speciale. Uităm să ne respectăm, să fim oameni. Acceptăm orice, ne supunem și ne încântă. Dacă am putea, nu ne-am despărți de un alcov.
Și totuși, eu și alții ca mine, nu suntem așa...
1 soapte:
Din pacate insa, suntem prea putini ca sa putem schimba prea multe...
Trimiteţi un comentariu